Ganduri, sentimente, amintiri

Nimic nu e vesnic!
Totul se termina la un moment dat...pana si problemele dispar...pentru a aparea altele...dar dispar cele vechi!
Timpul trece si o data cu el trec si stari, fapte... si oameni...oameni importanti care si-au lasat amprenta adanc intiparita in sufletul meu, oameni pentru care candva am insemnat ceva!
Deseori mi-am pus intrebarea de ce tot ceea ce e frumos se termina? Poate pentru ca asa e viata...iti daruieste si apoi iti ia cand poate ai cea mai mare nevoie, poate pentru ca suntem oameni si facem greseli, poate pentru ca ne-am dorit mai mult decat puteam oferi, poate pentru ca...dar ce rost mai au cuvintele?
Si totusi...daca nu isi mai au rostul cuvintele....de ce exista? Cum ar fi sa nu le mai rostim daca oricum nu isi au rostul? Am fi o lume de muti... si poate ar fi mai bine...cuvintele pot fi uneori interpretate gresit dar gesturile exprima cel mai bine sentimentele...
Timpul e necrutator, dar se spune si ca timpul vindeca orice rana...ciudat cum poate timpul sa fie necrutator dar in acelasi timp sa vindece ranile...si totusi adevarat...voi lasa timpul sa imi vindece ranile...si poate, o data cu trecerea timpului voi intelege de ce tot ce e frumos are un sfarsit!