Timpul vindeca!

Nimic nu e vesnic!
Totul se termina la un moment dat...pana si problemele dispar...pentru a aparea altele...dar dispar cele vechi!
Timpul trece si o data cu el trec si stari, fapte... si oameni...oameni importanti care si-au lasat amprenta adanc intiparita in sufletul meu, oameni pentru care candva am insemnat ceva!
Deseori mi-am pus intrebarea de ce tot ceea ce e frumos se termina? Poate pentru ca asa e viata...iti daruieste si apoi iti ia cand poate ai cea mai mare nevoie, poate pentru ca suntem oameni si facem greseli, poate pentru ca n
e-am dorit mai mult decat puteam oferi, poate pentru ca...dar ce rost mai au cuvintele?
Si totusi...daca nu isi mai au rostul cuvintele....de ce exista? Cum ar fi sa nu le mai rostim daca oricum nu isi au rostul? Am fi o lume de muti..
. si poate ar fi mai bine...cuvintele pot fi uneori interpretate gresit dar gesturile exprima cel mai bine sentimentele...
Timpul e necrutator, dar se spune si ca timpul vindeca orice rana...ciudat cum poate timpul sa fie necrutator dar in acelasi timp sa vindece ranile...si totusi adevarat...voi lasa timpul sa imi vindece ranile...si poate, o data cu trecerea timpului voi intelege de ce tot ce e frumos are un sfarsit!

Reacții: 

5 Response to "Timpul vindeca!"

  1. coryta says:
    18 aprilie 2010, 20:19

    Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge. Speranta ramane una din iluziile cele mai frumoase...

  2. Mihaella says:
    18 aprilie 2010, 20:30

    Ai dreptate Coryta, iti multumesc pentru comentariul tau, sincer in momentul asta aveam nevoie de aceste cuvinte. Multumesc inca o data!

  3. Balaurita says:
    19 aprilie 2010, 20:20

    de multe ori ori timpul poate fi un prieten de nadejdte care iti vindeca ranile si te ajuta, pas cu pas, a treci peste si sa uiti, chiar daca nu de tot, dar sa nu te mai gandesti...fii optimista...gandestete ca intotdeauna, dupa furtuna, rasare soarele...tot timpul e asa...e ciclul vietii...plus ca Dumnezeu nu iti da niciodata mai mult decat poti duce

  4. Mihaella says:
    20 aprilie 2010, 12:46

    Multumesc Balaurita pentru cuvintele tale...eu intotdeauna am incercat sa fiu optimista si mereu ma gandesc ca ...toate trec...dar na...ca oricare am si eu momente in care unele lucruri facute de persoanele dragi ma dor si...mai clachez uneori...dar o sa treaca si asta sunt convinsa. Multumesc inca o data pentru cuvintele tale de incurajare!

  5. arrowsmaker says:
    21 aprilie 2010, 14:07

    Îmi pare rău să te contrazic, coryta, dar speranţa nu este iluzie... Speranţa este ceva cât se poate de real...

Trimiteți un comentariu