Cat dureaza prietenia adevarata?


"Pierderea unui prieten este ca si cum ai ramane fara un picior, timpul poate vindeva frica care a provocat-o acea rana, dar pierderea nu poate fi reparata." Robert Southey

Intotdeauna am crezut ca prietenia adevarata dureaza toata viata...pana in acest moment. Nu m-am gandit niciodata ca o prietenie adevarata se poate destrama atat de simplu...
Am inceput sa cred ca de fapt prietenia, ca relatie nu este vesnica ...raman sentimentele care te leaga de acea persoana, raman amintirile, raman momentele frumoase...dar relatia se pierde in timp... si doare... cel putin pentru mine e dureros sa realizez toate aceste lucruri in momentul asta.

E atat de greu sa te simti singura, sa realizezi ca mana care stiai ca iti e mereu intinsa nu mai exista, ca singura persoana pe care puteai conta oricand nu va mai fi pentru tine acolo unde stiai...sau va fi dar nu ca inainte...si ma intreb...mai are vreun rost sa stii ca va fi acolo dar nu ca inainte?
Nu e oare mai dureros sa stai in prezenta unei persoane si sa ii simti indiferenta in fiecare moment? Nu e mai bine sa te retragi si sa ramai cu momentele frumoase, cu amintirile placute?

4 Response to "Cat dureaza prietenia adevarata?"

  1. coryta says:
    29 aprilie 2010 la 20:09

    Eternul semn de întrebare. Poate dura ani... și anii, ce lungi îți par când n-ai cu cine să privești apusuri violete și să asculți netălmăcitele dureri ale mării.

  2. Mihaella says:
    29 aprilie 2010 la 21:35

    Da Coryta eternul semn de intrebare...care iti apare in minte doar atunci cand realizezi ca nu totul e asa cum credeai...si orele...iti par cu atat mai lungi cu cat te gandesti mai mult ... ce s-a putut intampla de in cateva zile totul s-a schimbat..dar...asa e viata...!

  3. elena marin-alexe says:
    12 mai 2010 la 09:19

    Am o oarecare varsta si din experientele mele pot spune ca "rar" poate fi intalnita o prietenie adevarata. Citatul pe care l-ai pus aici, spune aproape totul...
    O zi binecuvantata iti doresc!

  4. Mihaella says:
    12 mai 2010 la 10:30

    Multumesc Elena Marin-Alexe... o zi binecuvantata va doresc si eu

Trimiteți un comentariu