Scrisoare de dragoste

In clipele mele de plictiseala, rataceam pe net, si am gasit cateva "Povesti terapeutice pentru suflet", pe care m-am gandit sa vi le impartasesc. Sper sa va fie de folos.

Dragul meu,

Azi dimineata, cand te-ai trezit din somn, eram langa patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine "Buna dimineata". Dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa...

Am incercat sa-ti atrag atentia cand, grabit, ai deschis usa si ai plecat. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe langa mine grabind pasul, fara sa ma iei in seama...

Mai tarziu, te-am privit duios, cand mergeai preocupat si discutai aprins cu cei cu care te intalneai.

Ah, cat as fi dorit sa schimbi si cu mine cateva cuvinte, dar ai trecut pe langa mine fara sa-mi dai nici o atentie...

Dupa-amiaza, fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri, cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic... Apoi am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis:

"Cu siguranta ma va vedea", dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut...

Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gandind ca ma vei privi. Te-am cautat atat de mult cu privirea miilor de stele stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta...

In sfarsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii, ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai adormit...

A ta vesnica prietena, Fericirea


Mie mi s-a parut interesanta aceasta "scrisoare de dragoste", pentru ca, de multe ori, noi oamenii, in nepasarea noastra si atat de preocupati de problemele carora le dam o amploare mult prea mare, uitam sa ne bucuram de adevarata fericire, si chiar o ignoram, prin simplul fapt ca uitam sa apreciem toate lucrurile care ne inconjoara, acele lucruri marunte dar minunate, care dau culoare vietii. Uitam sa ne bucuram de viata asa cum e ea, cu bune si cu rele!

Reacții: 

2 Response to "Scrisoare de dragoste"

  1. Balaurita says:
    12 aprilie 2010, 16:12

    eu cred ca pentru a atinge cotele maxime ale fericirii, intai trebuie sa invatam si lucrurile mai mici, mai comune de care poate avem parte in fiecare zi...trebuie sa invatam sa ne bucuram si de soare dimineata, pentru ca reprezinta inceputul unei noi zile din viata noastra, la fel cum trebuie sa invatam sa ne bucuram si de aparitia lunii pentru ca am incheiat inca o zi ...asa cred eu

  2. Mihaella says:
    12 aprilie 2010, 16:17

    Si eu cred ca ai dreptate...dar nu cred ca trebuie sa invatam sa ne bucuram de lucrurile marunte...eu cred ca noi, oamenii, avem aceasta capacitate de a ne bucura de lucrurile marunte, cred ca e adanc inradacinata in noi, trebuie doar sa o descoperim...multumesc pentru vizita si pentru comentariu

Trimiteți un comentariu