Ganduri, sentimente, amintiri

Mi-e atât de greu când văd atâta lume plină de durere......atâta lume supărată...mi-e greu să te văd pe tine PRIETENA MEA că suferi şi cel mai greu mi-e că nu pot să te ajut cu nimic...nu pot să fac nimic să îţi fie bine!
Mi-aş dori să pot face ceva pentru tine, mi-aş dori să te pot ajuta mai mult decât cu un simplu sfat pe care oricând ţi-l dau, mi-aş dori să pot să fac ceva să îţi fie bine, să nu mai suferi...
Mă doare enorm durerea ta, suferinţa ta, lacrimile pe care le ascunzi în sufletul tău, lacrimile pe care le ascunzi de ochii altora, zâmbetul fals pe care îl afişezi, mă doare şi doare atât de tare!
Oricând voi fi lângă tine, oricând îţi voi fi aproape indiferent cât de departe voi fi!

Zâmbesc...mereu încerc să fiu cu zâmbetul pe buze pentru ei...pentru acele persoane care îşi doresc să fiu fericită, să fiu liniştită, să fiu bine! Nu am nici un drept să îi fac pe ceilalţi nefericiţi !
Cândva voi putea zâmbi din tot sufletul, cândva zâmbetul trist care mi s-a întipărit pe faţă va dispărea...acea zi va veni, sunt convinsă că va veni!
Până atunci voi continua să zâmbesc, voi spera la acea zi, voi aştepta acea zi, voi alunga (sau măcar voi încerca să alung) toate gândurile care mă frământă, care nu îmi dau voie să zâmbesc cu adevărat şi voi zâmbi...măcar în faţa celorlalţi...mai mult sau mai puţin trist...pentru ei, pentru că merită, pentru că trebuie!