Oameni singuri

În aceste ultime zile am "nimerit" pe diverse bloguri şi cu tristeţe am observat că tot mai mulţi copii (12-13-14-15 ani) se simt din ce în ce mai singuri, daţi la o parte, fără prieteni, fără sprijin sau ajutor.
E trist şi mă gândesc unde vor ajunge aceşti copii peste câţiva ani, ce se va întâmpla cu viaţa lor dacă de la vârste atât de fragede se simt uitaţi de ceilalţi...?
Sunt atâţia oameni care se simt singuri şi uitaţi, singurătatea îşi are şi ea rostul ei...fiecare simte la un moment dat nevoia de a fi singur, cu
sine şi propriile gânduri, şi eu simt această nevoie, să fiu singură, doar eu cu mine, cu gândurile şi tristeţile mele, este o nevoie absolut normală dar atunci când această nevoie se acutizează şi devine o stare semipermanentă e deja trist...foarte trist...şi e păcat că se ajunge în această stare pentru că singurii capabili să prevenim această stare suntem noi înşine...dar când noi înşine nu facem nimic nu ştiu dacă ceilalţi mai pot face ceva pentru noi!



Asculta mai multe audio Muzica

Reacții: 

Răspuns - Prieteni adevăraţi

Am primit în urmă cu 3 zile un comentariu la una din postările mele, "Aparenţele înşeală", de la CLAUDIA, care spunea aşa : "apropo de aparentele inseala si prietena ta de suflet...vreau sa te felicit pentru ca ai gasit o persoana in care poti sa ai incredere deplina si de care esti sigura ca te apreciaza! Eu 4 ani..in liceu am avut 3 "prietene"...acum dupa c am intrat la facultate am ramas doar cu una...m-am incapatanat sa cred ca si celelalte 2 imi sunt prietene desi faptele lor aratau altceva! Atunci mi-am dat seama ca este aproape imposibil sa gasesti un prieten adevarat!
felicitarile mele pentru prietenia voastra!".
I-am răspuns atunci, dar nu cred că a fost de ajuns, aşa că am să încerc acum să îi dau un răspuns mai pe măsura cuvintelor ei.
Dragă Claudia, aşa cum ţi-am răspuns şi atunci, da, într-adevăr, acum pot să spun cu toată convingerea că am în jurul meu câteva persoane, destul de puţine ca număr, dar incomensurabile ca importanţă, care au încredere în mine şi care mă apreciază, persoane în care pot să mă încred oricând, dar nu întotdeauna a fost aşa.
La fel ca tine, şi sunt convinsă ca majoritatea persoanelor, am crezut şi eu în persoane care nu meritau, le-am oferit toată încrederea şi sprijinul meu, am renunţat la anumite lucruri pentru ele, pentru că îmi erau "prieteni", dar până la urmă cea dezamăgită am fost tot eu.
Din cuvintele tale, cred că ţie încă îţi pare rău după cele 2 "prietene", pe care le-ai avut, sau cel puţin aşa credeai, şi te înţeleg, pentru că e greu să realizezi că persoane în care crezi, te dezamăgesc (într-un fel sau altul), şi după ce nu o să mai doară o să rămână regretul, regretul că ai avut încredere în cine nu trebuia, regretul că poate ai dat mai mult decât trebuia (şi nu mă refer la nimic material, ci la sentimente) şi nu ai primit la fel, dar permite-mi să îţi spun ţie şi tuturor că nu ai de ce să regreţi, nu are pentru ce să îţi pară rău, ceilalţi, cei care te-au dezamăgit trebuie să regrete pentru că au pierdut o persoană care le era alături, o persoană deosebită, pentru că tu şi fiecare din noi suntem deosebiţi, şi să fi convinsă că la un moment dat vor regreta, atunci când vor realiza ce au făcut.
Aşa cum spunea Gabriel Garcia Marquez " Vor exista mereu oameni care te vor răni, trebuie doar să-ti păstrezi încrederea şi să ai mai multă grijă în cine vei avea încredere şi a doua oară!". Aşadar, toţi am trecut prin momente de genul ăsta, dar sunt trecătoare, dureroase la momentul lor, dar trecătoare, nu îţi pierde încrederea, când te aştepţi mai puţin vei realiza că ai lângă tine persoane la care nici nu te gândeai, prieteni pe care trebuie doar să îi observi şi să îi apreciezi, persoane dispuse să îţi fie alături.
Aşa cum şi eu am observat la momentul potrivit acele persoane, am învăţat să le apreciez şi am fost apreciată, persoane care mi-au câştigat încrederea şi la care ţin enorm, prieteni adevăraţi, la fel vei descoperi şi tu acele persoane.
Prietenia adevărată există, trebuie doar să fi foarte atentă în jurul tău şi ai să descoperi că există!
Ai încredere în tine şi în prietenie!

Reacții: 

Este blog me inspira!

Astăzi am primit un premiu de la Balauriţa, un premiu care a venit într-un moment extraordinar de oportun, dat fiind că azi am încheiat şi etapa "facultate"...prin susţinerea examenului de licenţă, la care (fără să mă laud foarte mult :D) am luat 10...astfel motivez şi absenţa mea de pe blog din ultimele săptămâni...aşadar mulţumesc dragă Balauriţa pentru premiul tău şi pentru că e o onoare pentru mine că îmi vizitezi "lumea".
Premiul o să îl trimit mai departe unor persoane care, prin tot ce
ea ce postează pe blogurile lor, mă inspiră, în postările cărora de multe ori mă regăsesc şi pe care le citesc cu mare plăcere :
coryta
ramona_bluee
Cătălina
Sidonia
înalbvorbim

Reacții: 

Noaptea...


Noaptea...s-a lăsat din nou...ne învăluie din nou...şi din nou m-a găsit singură...singură dar cu tine în gând, în suflet şi în minte...eşti aici chiar dacă nu eşti!
Sper ca această noapte, măcar asta, să ne aducă liniştea, să ne învăluie în tăcere...să ne readucă speranţa în suflet şi zâmbetul pe buze, sclipirea în priviri şi SOARE pe cerul vieţii!

Reacții: 

Aparenţele înşeală

Aparenţele înşeală...am descoperit asta din nou...vizionând un videoclip, destul de vechi (de prin 2005), interpretat de 2 tineri (am descoperit mai târziu că el avea 17 ani la momentul respectiv, iar ea în jur de 19), mi-a atras atenţia la început titlul "Si no estas conmigo", apoi jocul scenic mi s-a părut cam ciudat, adică e clar, o melodie bună trebuie să transmită anumite sentimente, dar totuşi mi se părea cam forţată atitudinea celor 2...la final ea plângea...hmm...cam ciudat... prima impresie pe care mi-au lăsat-o a fost că sunt destul de falşi şi am căutat în continuare câteva "detalii" despre interpreţi.
Am descoperit că cei doi participau la momentul respectiv la un fel de show (ceva în gen Dansez pentru tine)...alături de alţi tineri, locuiau o perioadă într-o casă unde se pregăteau să devină cântăreţi...şi până la urmă cei doi au decis să fie împreună.
Melodia, din câte am înţeles, era compusă de ei. La un moment dat s-au despărţit, nu ştiu dacă interpretarea pe care eu am văzut-o a avut loc înainte sau după despărţirea lor, cert este că am căutat în continuare detalii despre ambii...am mai găsit câteva clipuri din concerte care au avut loc ceva mai recent (2007-2008), la fiecare concert cei doi aveau aceleaşi lacrimi în ochi când interpretau melodia, aceleaşi priviri şi transmiteau aceleaşi sentimente...la fiecare concert când interpretau melodia respectivă se atingeau, se mângâiau cu aceeaşi dorinţă, iar la sfârşit se îmbrăţişau, se priveau, se iubeau din priviri...sincer pe mine m-au impresionat.
Vă las şi vouă clipul să vă delectaţi!


Reacții: 

Ploaia...lacrimile cerului !

Nu sunt o "împătimită" a ploii...îmi place însă ploaia, deşi prefer soarele.
Astăzi ploaia e altfel, e mai
curată, e mai melodioasă, e mai caldă, doar astăzi, poate pentru că astăzi îmi lipseşti mai mult decât ieri, poate pentru că astăzi vreau să cred că cerul varsă lacrimi împreună cu mine, poate pentru că astăzi e altfel, sau poate pentru că astăzi şi cerul e trist, sau vesel, poate că varsă lacrimi de tristeţe sau de bucurie peste noi...ştie doar el, noi suntem prea mici pentru a ştii!



Descântec de ploaie

Ana Blandiana

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,

Ploile pro
aspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,

Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.

Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,

Şi tu ştii că te-aştept,

Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept

Şi totuşi aştept.

E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,

Şi eu te aştept.

Doar tu ştii -

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

Reacții: