"Bunatatea infrumuseteaza viata, impacand toate neintelegerile; ea limpezeste ceea ce e incurcat; usureaza ceea ce e greu; inveseleste ceea ce e trist!"
Lev Nicolaevici Tolstoi
Vreau sa fiu buna, pentru mine si pentru cei din jurul meu, pentru cei la care tin si carora le pasa de mine...! Vreau sa fiu buna, fara sa fiu laudata...vreau sa fiu buna pentru ca imi pasa!!!
Am vazut in ultimele saptamani oameni pe care i-am stiut si crezut toata viata ca fiind buni, devenind rai, cruzi, nemilosi, egoisti...! Nu stiu daca am fost vreodata buna... nu cred ca am fost considerata ca fiind buna... dar pana acum poate ca nu m-a interesat... nu m-au interesat parerile oamenilor din jur...ale oamenilor care nu insemnau nimic pentru mine...acum in schimb...cand am vazut "transformarea" unor persoane importante in viata mea... mi-am schimbat perspectiva..!
Am inceput in schimb, sa realizez cu adevarat cat poate sa doara rautatea...rautatea venita din suflet, rautatea meschina, egoismul indreptat impotriva celor dragi si NU VREAU sa ajung vreodata sa fiu ATAT DE REA!!!
Vreau sa invat sa fiu buna, si asta implica in primul rand, sa invat sa iert rautatea si rautatile pe care mi le fac ceilalti...vreau sa invat sa nu aduc durere celor dragi mie...nu o merita!!!
VREAU SA FIU BUNA!!!
"Cei mai mincinosi sunt aceia care nu mai au nici pentru ei adevarul..."
Nicolae Iorga
Si e atat de usor sa ii minti pe ceilalti si sa te prefaci mereu in fata altora...dar cat de greu e sa te minti pe tine insuti? O poti face cu atata convingere incat pana si tu crezi ca nu ai mintit...ca de fapt ai spus un adevar...?
Si la sfarsitul zilei, cand iti analizezi faptele, te simti impacat cu tine insuti, in minciuna pe care ai creat-o, in lumea ta, cand iti scoti masca de pe fata...? Sau nu o faci, nu iti mai scoti masca nici in fata ta macar? Te-ai obisnuit atat de mult sa minti si sa te prefaci ca nu iti pasa...incat e deja parte din tine?
Realizezi oare, macar pentru un moment, ca nerecunoscand nici macar fata de tine adevarul si ceea ce simti ai devenit... CEL MAI MARE MINCINOS?
Mi-e dor...
Sa imi mai spui ce simti
Mi-e dor...
Din nou sa ma alinti
Mi-e dor...
Sa fim din nou ca inainte
Mi-e dor...
Sa ne vorbim fara cuvinte!
Mi-e dor...
De tot ce-a fost candva...
Mi-e dor...
Sa nu-ti mai simt lipsa!
Mi-e dor...
Sa-ti aud din nou vocea!
Dar...chiar daca imi este dor
Si chiar de nu e prea usor
Nu te voi mai opri din zbor!
De Craciun...nu imi MAI doresc cadouri...mi-as dori din suflet sa fiu alaturi de cei dragi...dar asta nu se poate acum...desi ii port in suflet si in gand...!
Acum imi doresc sa fac ceea ce poate verbal mi-e greu sa fac...desi nu stiu cate persoane din cele care ar trebui o sa citeasca... imi doresc din suflet sa imi cer iertare tuturor celor pe care i-am suparat, i-am ranit sau carora le-am gresit...cu sau fara voia mea...!
Imi doresc sa fie totul ca inainte...desi nu stiu daca se poate si acum da...ma refer la TINE...mi-e greu pentru tot ce s-a intamplat...mi-e greu pentru cum ne-am distantat...si nu vreau sa fac presiuni sa fie ca inainte...daca va mai fi...va fi pentru ca si tu iti doresti...!
Imi doresc sa fie bine bine toti cei dragi...imi doresc sa am ce am avut...!
Si voua tuturor...va doresc sa fiti fericiti!
Lasati lumina si spiritul Craciunului sa va intre in casa si in suflete...iertati si cereti-va iertare....!
Nu lasati lucrurile materiale sa va umbreasca sufletele, relatiile si viata!
Craciun Fericit tuturor!!!
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-au plecat
Va fi mai mare
Decat norocul c-au venit...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Sa-ti creasca vietii
Neatinsul zambet de zenit...
Elena Farago
In lipsa ta am invatat ce inseamna singuratatea, in lipsa ta am invatat ce inseamna intunericul, in lipsa ta am invatat ce inseamna sa-ti fie dor!
Nu am fost singura, dar fara tine m-am simtit mai singura ca oricand, nu a fost intuneric, dar in absenta ta lumina si-a pierdut intensitatea, nu ai fost langa mine si in lipsa ta, mi-a fost dor si a durut...!
M-ai invatat sa te iubesc si m-ai facut sa iti simt lipsa, cum nimeni nu a reusit sa o faca inainte!
Te iubesc si iti simt lipsa cu fiecare clipa, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii.
In lipsa ta...iti astept mangaierea, prezenta, iubirea!!!
"Spunem adevarul pentru ca este singura cale care ne-a mai ramas.
Spunem adevarul pentru ca atat putem oferi.
Spunem adevarul pentru a ne elibera dintr-o minciuna.
Spunem adevarul pentru a-l constientiza noi insine mai bine.
Spunem adevarul pentru ca acesta e cel mai bun lucru.
Adevarul despre tine, te face sa fii ceea ce esti cu adevarat, sa devii mai bun si sa crezi ca poti atinge nori, pentru ca este posibil, cu adevarat. Atata timp cat esti tu insuti, evitand, neglijand si trecand cu vederea peste ceea ce numim stereotipia umana, vei fi cu adevarat cineva!"