.jpg)
Visez adeseori...visez noaptea...dar visez si ziua...visez ori de cate ori am ocazia...si e atat de placut! Uneori imi doresc sa pot visa mereu, as vrea sa nu imi pierd niciodata visele, sper sa nu imi pierd puterea de a visa...pentru ca, desi uneori poate par naiva, poate visez prea mult...visele si sperantele imi dau putere sa continui atunci cand totul pare naruit, sa ma ridic si sa lupt pentru ceea ce sper, sa lupt pentru ca visele pe care le am sa devina realizari.
Nu traiesc doar din vise si sperante, nici nu mi-am construit o lume din vise, doar ca visele fac parte din mine, din viata mea!
Am invatat ca uneori visele dor, dor atunci cand sunt prea mari si nu pot fi realizate, dor atunci cand realizezi ca nu pot trece de stadiul de vise, dar am invatat si ca niciodata nu trebuie sa imi pierd increderea in mine, in fortele mele, in puterea dragostei, in tot ceea ce inseamna viata!
Acum visez la clipa reintalnirii, visez la momentele pe care le vom petrece impreuna, visez la viata noastra in doi (si stiu ca acest vis se va implini, stiu ca acest vis nu face parte din categoria viselor irealizabile) ... si e un vis placut, un vis care, impreuna cu amintirile clipelor minunate petrecute impreuna, imi da putere sa suport distanta care ne desparte! Nu o sa incetez niciodata sa visez, chiar daca...in ochii unora par o naiva, o copila...ADOR SA FIU O COPILA CARE ARE VISE!
4 Comments
