.jpg)
Oare ajungi vreodata sa cunosti o persoana cu adevarat? Stii oare ce simte persoana de langa tine? Stii ce se intampla in sufletul ei si cine este cu adevarat? O vezi, stii k e langa tine, dar oare ai ajuns vreodata in sufletul ei, i-ai cunoscut vreodata sufletul, ai stiut vreodata ce gandeste? O vezi uneori dura, alteori blanda, uneori rece, alteori calda, uneori buna, alteori rea...ii cunosti insa cu adevarat sentimentele, stii oare cand sufera si cand nu? Stii oare cine e? Chiar stii cine e persoana de langa tine?
Poate ca stii doar ceea ce ti-a permis ea sa stii, ai observat doar ce ti-a permis ea sa observi, ai cunoscut doar ce ti-a permis ea sa cunosti..
Acum ma intreb...oare cate dintre persoanele care imi sunt aproape ma cunosc cu adevarat? Oare cate din acele persoane au reusit sa ma cunoasca dincolo de cuvinte, dincolo de ceea ce le-am permis eu sa cunoasca, sa vada, sa observ...
Nu este acesta oare adevaratul scop al unei relatii, fie ea de prietenie sau de iubire, acela de a cunoaste persoana de langa tine, de a o intelege, de a o sprijini nu doar prin cuvinte, ci si prin empatie, prin prisma sentimentelor, prin gesturi?
20 aprilie 2010 la 20:58
hmmm...te cam pun un pic pe ganduri intrebarile tale si te si aduc la realitate...adica eu cred ca nu multe din persoanele din jurul tau ajung sa te cunoasca cu adevarat, sa stie ce simti chiar si fara sa spui ceva...pentru mine o astfel de persoana, care stie ce simt doar cand se uita la mine este mama si prietenul meu care a ajuns sa ma cunoasca destul de bine...si pot sa spun ca si eu il cunosc foarte bine...dar inca mai avem unele lucruri de descoperit, cred
te-am luat la mine...la loc de cinste:*
20 aprilie 2010 la 21:06
Multumesc ca m-ai luat la tine e o onoare pentru mine...in ceea ce priveste ceea ce ai spus...cred ca orice persoana este cel mai bine cunoscuta de MAMA!
20 aprilie 2010 la 21:23
Cuvintele raman la intrebari raspuns, cand iubirea-n ea se ascunde, sub secretul nepatruns. Timpul zboara, se schimba oamenii, se schimba sentimentele... doar hartia cu cuvinte neintelese ramane neatinsa.
21 aprilie 2010 la 17:18
Imi place cum scrii aceste povesti ale vietii atat de adevarate si atat de intalnite in lume. Referitor la articolul de fata, parerea mea este ca totul este relativ, chiar si o relatie. Cand crezi ca ai cunoscut bine acea persoana, apar alte probleme si alte "fete" ale omului. Si 9 vieti de am avea, tot nu vom ajunge sa il cunoastem cu adevarat, insa ceea ce putem face este sa traim clipele vietii cu bucurie, iubire si impacare sufleteasca, ca doar sunt valurile vietii si e normal sa fie asa.
21 aprilie 2010 la 19:22
Va multumesc pentru vizitele voastre si pentru cuvintele scrise.
Iulia Julia sunt de aceeasi parere cu tine, adica nu poti cunoaste un om cu adevarat nici intr-o viata intreaga, cel putin nu in totalitate, mereu ramane ceva de descoperit la persoana de langa noi.