Ganduri, sentimente, amintiri

"Viata poate fi inteleasa doar privind inapoi, dar trebuie traita doar privind inainte !"
Nu este nimic rau in a revedea trecutul, in a retrai momentele trecute, in a deveni nostalgica... insa pana la un anumit punct... trecutul e al meu, imi apartine, cu bune si cu rele, dar ramane acolo unde ii e locul, ramane doar pentru a-mi analiza faptele, pentru a-mi corecta greselile...nu mai vreau sa traiesc in trecut, nu mai vreau sa traiesc din amintiri !!!
Am hotarat sa las trecutul in urma, sa ma concentrez asupra prezentului, asupra a ceea ce conteaza cu adevarat... Ce rost are sa traiesc din amintiri? O persoana semnificativa pentru mine imi spunea zilele trecute " Sunt sigura ca noi suntem vinovati pentru suferinta noastra !!!" si DA, asa este, eu sunt singura vinovata pentru toate clipele de suferinta prin care am trecut...pentru ca am amplificat totul, pentru ca m-am considerat o persoana slaba, neinteleasa, pentru ca mi-am plans de mila, pentru ca ma invinovateam de tot ceea ce as fi putut sa fac si nu am facut... eram mereu prinsa intre trecut si prezent...si pentru ca nu apreciam cu adevarat ceea ce aveam.
Am realizat, insa, ca am tot ceea ce imi doresc pentru a fi fericita, si nu ma refer la lucruri materiale, care nu mi-ar fi de nici un folos, ma refer la faptul ca am langa mine prieteni adevarati,putini ca numar dar valorosi cu adevarat- persoane care ma apreciaza pentru ceea ce sunt - si cel mai important am alaturi o persoana care ar face totul doar ca eu sa fiu fericita... si ma gandesc acum de ce ma incapatanam eu sa nu vad toate aceste lucruri?
Poate pentru ca in adancul sufletului meu simteam ca inca nu mi-am incheiat toate socotelile cu trecutul...se poate... dar am realizat ca trecutul trebuie lasat in urma si, in final, prezentul e cel care conteaza si intr-o oarecare masura viitorul.
Cat despre "socotelile" mele cu trecutul...acestea le pot considera incheiate din momentul in care am hotarat sa pretuiesc ceea ce am in prezent !