Strigatul sufletului meu...

Durerea ce-o simt acum ma sufoca si-mi ineaca lacrimile intr-un strigat surd pe care doar eu il aud, nu ma lasa sa rad, nu ma lasa sa plang! Durerea... nimeni real, nimeni in vise, nimeni, nimic...
Cine aude acum strigatul inimii mele? Cine vede lacrimile care imi seaca sufletul?
NIMENI !!! Nimeni nu stie ce simt, nimeni nu incearca macar sa inteleaga ce simt...nimeni pentru ca nimeni nu are timp sa asculte, sa inteleaga... Simt acum ca traiesc intr-o lume in care fiecare e pentru el...fiecare isi urmareste scopul si inchide ochii la durerea celuilalt, la strigatul de ajutor pe care il aude dar nu vrea sa il inteleaga...
Si acum...de cand si tu ai plecat ma simt atat de singura...mult mai singura decat am fost vreodata...imi lipsesti atat de mult...sunt singura in lumea asta care inchide mereu ochii la strigatul meu, la durerea mea....TU, singurul care imi dadeai putere sa merg mai departe...singurul care auzeai strigatul sufletului meu...singurul care imi aratai ca nu sunt singura...

Reacții: 

0 Response to "Strigatul sufletului meu..."

Trimiteți un comentariu