Ganduri, sentimente, amintiri

Durere...ce e durerea fizică în comparaţie cu durerea sufletului?
O durere infirmă, o durere care trece cu un calmant...în schimb, durerea sufletului...o dată ce s-a instalat...greu îşi mai ia zborul din lăcaşul în care s-a instalat atât de confortabil...
Ce poate alina durerea pe care o simt în adâncul sufletului meu? Poate doar vorbele pe care le aştept, dar ştiu că nu vor veni...nu vor veni pentru că orgoliul este uneori mai presus de orice sentimente, mai presus chiar de sentimentele de părinte.
Azi am simţit probabil pentru prima dată durerea din sufletul meu, e o durere sfâşietoare, cu atât mai mult cu cât în aceste momente aş fi avut nevoie de susţinere, de dragoste, de prezenţa tuturor celor dragi mie... este o etapă importantă din viaţa mea, o etapă care se încheie şi în care, pe lângă faptul că nu am lângă mine una din cele mai importante persoane din viaţa mea, prin orgoliul nemărginit de care dă dovadă îmi umbreşte puţina fericire pe care o simţeam...
Nu sunt genul de persoană care se autocompătimeşte şi nici nu doresc să fiu compătimită, îmi doresc doar să scap de toate aceste sentimente care şi-au făcut loc în sufletul meu, să îmi recapăt liniştea.
Va trece şi asta, aşa cum trec toate în viaţă, şi cum mereu vin altele...doar că...fiecare lasă o cicatrice adâncă în sufletul meu...