Am obosit să duc această luptă zi de zi, ceas de ceas, să lupt mereu, am obosit să vorbesc fără să fiu ascultată, să explic fără să fiu înţeleasă...e greu...dar nu renunţ!
Nu renunţ la vise, nu renunţ la speranţe, nu renunţ la mine, nu renunţ la tine!
Toate obstacolele care mi-au apărut în cale m-au întărit, mi-au dat putere să continui să lupt pentru ce îmi doresc, să nu mă opresc din drumul pe care l-am ales.
Iubirea ta mi-a fost sprijin în fiecare clipă şi braţele tale mi-au dăruit alinare când simţeam că sunt la pământ.
Asemeni soarelui care apune în fiecare seară pentru a răsări cu mai multă putere în fiecare dimineaţă mă voi ridica, voi răsări şi eu mereu, mai puternică, mai încrezătoare, mereu dispusă să lupt fără măşti, fără ascunzişuri, fără falsitate !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
30 iunie 2010 la 14:25
Mihaella, propriile tale cuvinte dau putere celorlalţi, aşa că ceea ce scrii tu e valoros la fel ca "rugăciunea" de acum câteva postări!
30 iunie 2010 la 14:33
Mulţumesc Cătălina pentru cuvintele tale minunate...mi-aş dori din suflet să pot da putere celorlalţi, celor care trec prin momente dificile...pentru că ştiu din proprie experienţă cât de importante sunt câteva cuvinte de încurajare.