Ganduri, sentimente, amintiri

"Pierderea unui prieten este ca si cum ai ramane fara un picior, timpul poate vindeva frica care a provocat-o acea rana, dar pierderea nu poate fi reparata." Robert Southey

Intotdeauna am crezut ca prietenia adevarata dureaza toata viata...pana in acest moment. Nu m-am gandit niciodata ca o prietenie adevarata se poate destrama atat de simplu...
Am inceput sa cred ca de fapt prietenia, ca relatie nu este vesnica ...raman sentimentele care te leaga de acea persoana, raman amintirile, raman momentele frumoase...dar relatia se pierde in timp... si doare... cel putin pentru mine e dureros sa realizez toate aceste lucruri in momentul asta.
E atat de greu sa te simti singura, sa realizezi ca mana care stiai ca iti e mereu intinsa nu mai exista, ca singura persoana pe care puteai conta oricand nu va mai fi pentru tine acolo unde stiai...sau va fi dar nu ca inainte...si ma intreb...mai are vreun rost sa stii ca va fi acolo dar nu ca inainte?
Nu e oare mai dureros sa stai in prezenta unei persoane si sa ii simti indiferenta in fiecare moment? Nu e mai bine sa te retragi si sa ramai cu momentele frumoase, cu amintirile placute?

"Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa iti dau mai multe. Daca as stii ca asta e ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale, pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca stii deja."
Gabriel Jose Garcia Marquez

"Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei!"
Goethe

E o alta zi, e o noua zi care da nastere la multe alte sperante!
Sa invatam sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare raza de soare, de fiecare nor care apare pe cerul nostru, sa invatam sa fim mai buni, mai increzatori, sa lasam rautatile la o parte, sa invatam sa fim oameni!
Fiecare zi imi apartine, e meritul meu daca stiu sa profit de fiecare zi, e greseala mea daca fac din fiecare zi o rutina, o zi pierduta!
Nu vreau sa mai pierd nici o zi, vreau sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare om care trece prin viata mea, vreau sa fiu fericita! In mainile mele sta puterea de a face ceva pentru mine, a mea este decizia!
Sperantele sunt ale mele, visurile imi apartin...nu o sa le las sa moara!
Pretuiti fiecare zi, si in fiecare zi, pretuiti fiecare persoana din viata voastra!
Buna dimineata tuturor!

Una din pasiunile mele!
Imi place foarte mult sa imi "pictez" unghiile...este una din pasiunile mele...pe care vreau sa v-o impartasesc voua...doamnelor si domnisoarelor care pasiti in lumea mea!

"Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr."
Goethe



Natura intotdeauna ne invata cate ceva...trebuie doar sa fim deschisi sa observam si sa invatam tot ceea ce ne arata si ne daruieste...!
Simt o pace interioara imensa ori de cate ori sunt in natura...simt ca nimic nu ma poate atinge acolo...in mijlocul ei...e atat de minunat!!!

"Lucrurile pe care le-am dorit eu nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti!"
Octavian Paler

Eu am incercat si m-am luptat cu mine insami sa fiu mereu pe placul tuturor...dar am obosit...am obosit sa imi caut cuvintele cu grija pentru a nu fi inteleasa gresit...am obosit sa imi fie teama sa rostesc vreun cuvant gresit ca sa nu deranjez pe cineva!
Vreau si am nevoie sa fiu eu asa cum sunt...vreau sa nu mi se mai reproseze orice cuvant...vreau sa fiu inteleasa atunci cand gresesc si sa mi se spuna ca am gresit, nu sa fiu pedepsita cu indiferenta, cu ignoranta...vreau sa fiu acceptata asa cum sunt...cu greselile mele...cu sentimentele mele...pentru ca la urma urmei sunt om...un om cu greseli ca oricare altul.
Nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu, nu vreau sa ating perfectiunea!!!

"Nu exista decat o singura greseala : teama de a nu gresi!"
Heggel

Astazi e o noua zi...un nou inceput...fiecare zi e un nou inceput...chiar daca azi soarele inca nu si-a aratat splendoarea...lumina zilei reprezinta un nou inceput...o noua zi!
Viata isi continua cursul independent de ceea ce ne dorim noi, viata e un dar si trebuie sa ne bucuram de ea ca atare.
"Buna dimineata" orice dimineata trebuie sa fie intr-adevar buna numai pentru ca e o noua zi, pentru ca avem posibilitatea de a face ceea ce nu am facut ieri, de a ne bucura de lumina zilei, de darul vietii.
Buna dimineata voua, tuturor!

Azi nu esti aici si iti simt lipsa poate mai mult ca oricand! Se spune ca nu simti lipsa unei persoane decat atunci cand nu iti mai e aproape...si totusi...cand iti e aproape si o simti departe...nu e mai acuta lipsa pe care o simti atunci?
"Cuvintele nu conteaza, faptele vorbesc" si totusi sunt cuvinte care dor atat de tare, cuvinte spuse de persoanele la care tii, cuvinte peste care treci, dar care lasa o rana adanca in sufletul tau...!
Poate ca si asta va trece...sau poate ca nimic nu va mai fi ca inainte...insa ce a fost va ramane mereu intiparit acolo unde trebuie...sentimentele nu pot fi sterse...amintirile nu pot fi uitate!
Am nevoie de toate discutiile cu tine...am nevoie de cea care erai...am nevoie de cuvintele tale de incurajare...am nevoie de imbratisarea ta care ma facea sa simt ca nu sunt singura...am nevoie de prezenta ta care ma linistea...am nevoie de tine...PRIETENA MEA!

M-am gandit sa mai postez o poveste din ciclul "Povesti terapeutice pentru suflet", sper sa intelegeti esenta acesteia si sa va placa...

Calul cu doua capete

Traiau odata intr-o tara pe de-a intregul verde, inconjurata de campii si pajisti minunate, doi cai cu tinuta mandra si demna. Aceste doua animale, un mascul si o femela, erau permanent impreuna. Dimineata foarte devreme ii puteai vedea sarind si fugind pe campiile verzi. Le placea sa fie impreuna si prietenia care ii lega era foarte mare. Nu se desparteau niciodata: se jucau impreuna, mancau impreuna si dormeau unul langa altul.

Pentru nimic in lume ei nu ar fi acceptat sa se separe. Intr-o noapte, cand dormeau unul lipiti unul de altul, ei au facut legamantul de a nu se desparti indiferent ce s-ar fi intamplat. O zana le auzi legamantul si ii intreba:

-Ce va doriti?

- Sa fim intotdeauna impreuna, raspunsera ei fara ezitare.

Si de indata dorinta lor se si realiza. Zana ii transformase intr-un singur cal, nici mascul, nici femela, dar cu doua capete minunate. Caii accceptasera cu mare bucurie transformarea. De acum inainte, ei nu mai aveau motiv sa se ingrijoreze in legatura cu ceea ce ar gandi sau ar spune celalalt, pentru ca nu se desparteau niciodata.

Totusi, intr-o buna zi, se intampla ceva rau. Unul din capete a inceput sa se simta rau si sa aiba stari de indispozitie ciudate care se amplificau pe zi ce trecea. Atunci, capul celalalt a inceput sa se ingrijoreze: ce avea sa i se intample si lui? Ce riscuri erau sa aiba si el aceeasi boala?

Cele doua capete incepusera sa discute si dupa ce au stat bine pe ganduri, i-au cerut zanei sa-i transforme din nou si sa devina ce au fost mai inainte.

Si dorinta lor a fost din nou indeplinita.

Cele doua animale si-au recapatat rapid sanatatea si veselia dar intelesesera ca autonomia lor era fundamentala si ca puteau la fel de bine sa se odihneasca sau sa colinde pajistile singuri sau impreuna, continuand sa tina unul la altul.

Doresti sa fii intotdeauna impreuna cu cel care iti este drag ?

Doresti sa nu te separi de partenerul/a tau/ta, chiar faceti un legamant sa nu va despartiti nicioadata? Vrei sa afli in totalitate ce gandeste, ce face celalalt?

Invata din experienta celor doi cai ca odata ce doua persoane isi pierd individualitatea si se unesc intr-un singur trup, unul dintre ei se poate imbolnavi iar celalalt va fi ingrijorat de ce i se poate intampla si lui.

Descopera-ti capacitatea de a tine foarte mult la celalalt, de a-l iubi si in acelasi timp lasa-ti propria persoana sa se dezvolte autonom.

Oare ajungi vreodata sa cunosti o persoana cu adevarat? Stii oare ce simte persoana de langa tine? Stii ce se intampla in sufletul ei si cine este cu adevarat? O vezi, stii k e langa tine, dar oare ai ajuns vreodata in sufletul ei, i-ai cunoscut vreodata sufletul, ai stiut vreodata ce gandeste? O vezi uneori dura, alteori blanda, uneori rece, alteori calda, uneori buna, alteori rea...ii cunosti insa cu adevarat sentimentele, stii oare cand sufera si cand nu? Stii oare cine e? Chiar stii cine e persoana de langa tine?
Poate ca stii doar ceea ce ti-a permis ea sa stii, ai observat doar ce ti-a permis ea sa observi, ai cunoscut doar ce ti-a permis ea sa cunosti..
Acum ma intreb...oare cate dintre persoanele care imi sunt aproape ma cunosc cu adevarat? Oare cate din acele persoane au reusit sa ma cunoasca dincolo de cuvinte, dincolo de ceea ce le-am permis eu sa cunoasca, sa vada, sa observ...
Nu este acesta oare adevaratul scop al unei relatii, fie ea de prietenie sau de iubire, acela de a cunoaste persoana de langa tine, de a o intelege, de a o sprijini nu doar prin cuvinte, ci si prin empatie, prin prisma sentimentelor, prin gesturi?

Nimic nu e vesnic!
Totul se termina la un moment dat...pana si problemele dispar...pentru a aparea altele...dar dispar cele vechi!
Timpul trece si o data cu el trec si stari, fapte... si oameni...oameni importanti care si-au lasat amprenta adanc intiparita in sufletul meu, oameni pentru care candva am insemnat ceva!
Deseori mi-am pus intrebarea de ce tot ceea ce e frumos se termina? Poate pentru ca asa e viata...iti daruieste si apoi iti ia cand poate ai cea mai mare nevoie, poate pentru ca suntem oameni si facem greseli, poate pentru ca ne-am dorit mai mult decat puteam oferi, poate pentru ca...dar ce rost mai au cuvintele?
Si totusi...daca nu isi mai au rostul cuvintele....de ce exista? Cum ar fi sa nu le mai rostim daca oricum nu isi au rostul? Am fi o lume de muti... si poate ar fi mai bine...cuvintele pot fi uneori interpretate gresit dar gesturile exprima cel mai bine sentimentele...
Timpul e necrutator, dar se spune si ca timpul vindeca orice rana...ciudat cum poate timpul sa fie necrutator dar in acelasi timp sa vindece ranile...si totusi adevarat...voi lasa timpul sa imi vindece ranile...si poate, o data cu trecerea timpului voi intelege de ce tot ce e frumos are un sfarsit!

Azi am citit o postare interesanta (http://ingerfararipi.blogspot.com/2010/04/si-din-nou-barbatii.html)... si am realizat inca o data cat de acut e subiectul violentei domestice si am mai realizat ca violenta in cuplu nu este doar o problema a persoanelor slab instruite sau cu un nivel de educatie scazut...si persoanele care au un nivel ridicat de educatie sufera in urma acestui fenomen.
Am citit pe respectivul blog o serie de pareri pe care le impartasesc...exista femei care accepta sa fie agresate fizic, psihic si verbal pentru simplul motiv ca ..."asa trebuie"(considera ele) dar mai este un aspect al acestei probleme, un aspect care mie imi este foarte familiar, pentru ca il vad in jurul meu zi de zi, il vad la o persoana foarte apropiata mie...accepti tu sa fii maltratata, dar copilul tau?
Mi-e greu sa inteleg cum o femeie poate accepta sa fie umilita si lovita, argumentand prin "il iubesc", "mi-a promis ca o sa se schimbe", dar e decizia fiecarei persoane cum alege sa traiasca, insa cand deja intervine maltratarea copilului mi-e si mai greu sa inteleg.
Intr-un final incerc sa inteleg ca o femeie se complace sa traiasca in situatia asta, dar ca mama, cum poti accepta ca si copilul tau sa suporte batai, umilinte, jigniri, lipsuri?
Si nu ma refer la acele femei care "nu au unde sa se duca"...desi imi e greu sa cred ca nu exista o solutie pentru a scapa dintr-un astfel de infern, pentru ca astazi exista atatea centre de zi pentru mama si copil...ma refer la acele persoane care chiar au o posibilitate, chiar au un ajutor din partea parintilor si totusi...nu vor sa renunte la acest mod de "viata" (daca se poate numi viata).
Ma refer strict la cazul pe care eu il cunosc...si care sunt convinsa ca nu e unicul...si in acel caz nu e vorba nici macar de frica, pentru ca am cunoscut si femei care invoca frica...le e frica pentru ca sunt amenintate...dar eu scriu despre cu totul altceva...despre acele femei care spun ca nu pot parasi un barbat pentru ca il iubesc, pentru ca le place sa traiasca asa...(asa insemnand nu doar jigniri, umiliri, batai ci si lipsuri materiale-imbracaminte, hrana- si financiare).
Eu chiar nu pot sa inteleg si repet .... ma refer la cazul pe care eu il vad zi de zi...cum o femeie poate suporta o astfel de viata, cand stie ca oricand parintii ar sustine-o si nu doar ar sustine-o, ci ar si ajuta-o...cum poate sa se intoarca la o viata mizera?
Am ajuns sa cred ca e o obsesie, ca de fapt nu mai este vorba de iubire...din moment ce ai plecat si ai scapat o data din acel infern, ai avut tot ce ti-ai dorit, nu ti-a lipsit afectiune, nu ti-a lipsit nimic din punct de vedere material si financiar, dar te intorci de unde ai plecat...te intorci in infern!!!
Eu chiar nu mai gasesc nici o explicatie plauzibila...

In clipele mele de plictiseala, rataceam pe net, si am gasit cateva "Povesti terapeutice pentru suflet", pe care m-am gandit sa vi le impartasesc. Sper sa va fie de folos.

Dragul meu,

Azi dimineata, cand te-ai trezit din somn, eram langa patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine "Buna dimineata". Dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa...

Am incercat sa-ti atrag atentia cand, grabit, ai deschis usa si ai plecat. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe langa mine grabind pasul, fara sa ma iei in seama...

Mai tarziu, te-am privit duios, cand mergeai preocupat si discutai aprins cu cei cu care te intalneai.

Ah, cat as fi dorit sa schimbi si cu mine cateva cuvinte, dar ai trecut pe langa mine fara sa-mi dai nici o atentie...

Dupa-amiaza, fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri, cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic... Apoi am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis:

"Cu siguranta ma va vedea", dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut...

Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gandind ca ma vei privi. Te-am cautat atat de mult cu privirea miilor de stele stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta...

In sfarsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii, ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai adormit...

A ta vesnica prietena, Fericirea

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naste lumina, inima naste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

Barbatul este puternic prin ratiune.
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.

Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia,
Femeia are alegerea.
Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.

Barbatul este un geniu,
Femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
Aspiratia femei este catre virtutea desavarsita.
Gloria creaza tot ce e maret, virtutea creaza tot ce e divin.

Barbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia - o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
Femeia, acolo unde incepe cerul.

As vrea sa poti realiza cat mi-ai schimbat viata si cat m-ai schimbat pe mine...as vrea sa fiu mereu asa cum iti doresti...as vrea sa fiu cea la care ai visat mereu...asa vrea sa fiu pentru totdeauna "iubita ta"...as vrea ca tot ceea ce am visat mereu sa devina realitate...as vrea sa nu ma dezamagesti niciodata!

"Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate." Khalil Gibran

Pentru a intelege sacrificiul suprem trebuie doar sa fim mai buni,mai iertatori,mai ingaduitori,mai intelepti,mereu cu lumina in suflet,ganduri si simtiri.
Paste fericit tuturor, alaturi de cei dragi!

A mai trecut o zi, a mai trecut o ora, a mai trecut un minut, a mai trecut o secunda; timpul trece, tragandu-ne dupa el, ne ia viata, ne ia copilaria, tineretea, batranetea, ne ia totul...Totul e trecator, totul e muritor, nu are rost, nu are rost sa iti bati capul, nu are rost sa regreti, nu-ti pierde timpul regretand...ridica fruntea si mergi mai departe, salveaza ce mai e de salvat, refa ce poti reface, nu lasa timpul sa treaca fara sa faci un bine, ai grija ce spui, nu te bucura de necazul altuia (si tie ti se poate intampla), nu te bucura k l-ai facut sa planga, nu te bucura k l-ai facut sa sufere...Traim intr-o lume rea, dar asta nu inseamna k si tu trebuie sa fii la fel; nu toti sunt la fel, trebuie doar sa stii cu cine sa te porti urat... Nu trebuie sa te gandesti prea mult la viitor...nu-ti pierde timpul facandu-ti planuri care nu se stie daca se implinesc sau care nu vor iesi asa cum vrei tu si atunci....dezamagit devii...Tot ce trebuie sa faci e sa iti traiesti prezentul, sa stii sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu-ti para rau...sa-ti traiesti viata din plin. Nimeni nu e perfect, daca ai facut vreo greseala, ai grija sa nu o mai faci si incearca sa o indrepti...gandeste inainte sa actionezi. Trebuie in acelasi timp sa fii tare si sa nu cazi prada ispitelor...Tentatiile sunt mari, stim...dar cu putin efort, cu putina vointa si inca putina rabdare totul se rezolva...!!!