Ganduri, sentimente, amintiri

Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-au plecat
Va fi mai mare
Decat norocul c-au venit...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le ca n-au puterea
Din moartea lor
Sa-ti creasca vietii
Neatinsul zambet de zenit...
 
                                       Elena Farago

In lipsa ta am invatat ce inseamna singuratatea, in lipsa ta am invatat ce inseamna intunericul, in lipsa ta am invatat ce inseamna sa-ti fie dor!
Nu am fost singura, dar fara tine m-am simtit mai singura ca oricand, nu a fost intuneric, dar in absenta ta lumina si-a pierdut intensitatea, nu ai fost langa mine si in lipsa ta, mi-a fost dor si a durut...!
M-ai invatat sa te iubesc si m-ai facut sa iti simt lipsa, cum nimeni nu a reusit sa o faca inainte!
Te iubesc si iti simt lipsa cu fiecare clipa, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii.

In lipsa ta...iti astept mangaierea, prezenta, iubirea!!!

"Spunem adevarul pentru ca este singura cale care ne-a mai ramas.
Spunem adevarul pentru ca atat putem oferi.
Spunem adevarul pentru a ne elibera dintr-o minciuna.
Spunem adevarul pentru a-l constientiza noi insine mai bine.
Spunem adevarul pentru ca acesta e cel mai bun lucru.

Nici nu mai pot sa cred ca toate trec
Stiu doar ca vreau sa plec
Sa uit de tot ce-i rau in jurul meu,
Problemele ce se ivesc mereu...
Am tot sperat ca intr-o zi va trece
M-am amagit numai cu apa rece
Acum observ ca ce e rau nu trece,
Din contra, raul se-nteteste...
Nimic nu mai e cum era o data,
Nici viata nu mai e ca altadata,
Nici soarele la fel nu straluceste
Cate un nor mereu in calea-i se iveste...
Si chiar de mi-am pierdut speranta,
Inca imi mai ramane viata,
Si nu vreau sa mai cred nici in destin,
Ca si el e presarat cu chin...
Vreau sa plec acum cat mai departe
Sa las tot ce-i trecut in spate
Voi trai de acum numai prezentul, 
Fara sa privesc in viitor, fara vreun plan
Doar ca un simplu muritor!!!

 

Cat as vrea sa pot sa ii las in urma pe toti cei care ma fac mereu sa vars lacrimi, care imi ranesc inima, fara sa le pese de ceea ce simt, fara sa constientizeze ca gesturile si cuvintele lor ma fac sa sufar, ma daram...!
Cat as vrea sa fiu dura, sa fiu de gheata, sa nu imi pese decat de mine...dar nu pot!!! Si ma intreb uneori ce trebuie sa se intample ca sa pot lua intr-un final decizia de a fi altfel...!
Cat as vrea ca intr-o zi sa ma las ghidata de ratiune si nu de ceea ce imi spune sufletul...!!!