Ganduri, sentimente, amintiri

Azi am citit o postare interesanta (http://ingerfararipi.blogspot.com/2010/04/si-din-nou-barbatii.html)... si am realizat inca o data cat de acut e subiectul violentei domestice si am mai realizat ca violenta in cuplu nu este doar o problema a persoanelor slab instruite sau cu un nivel de educatie scazut...si persoanele care au un nivel ridicat de educatie sufera in urma acestui fenomen.
Am citit pe respectivul blog o serie de pareri pe care le impartasesc...exista femei care accepta sa fie agresate fizic, psihic si verbal pentru simplul motiv ca ..."asa trebuie"(considera ele) dar mai este un aspect al acestei probleme, un aspect care mie imi este foarte familiar, pentru ca il vad in jurul meu zi de zi, il vad la o persoana foarte apropiata mie...accepti tu sa fii maltratata, dar copilul tau?
Mi-e greu sa inteleg cum o femeie poate accepta sa fie umilita si lovita, argumentand prin "il iubesc", "mi-a promis ca o sa se schimbe", dar e decizia fiecarei persoane cum alege sa traiasca, insa cand deja intervine maltratarea copilului mi-e si mai greu sa inteleg.
Intr-un final incerc sa inteleg ca o femeie se complace sa traiasca in situatia asta, dar ca mama, cum poti accepta ca si copilul tau sa suporte batai, umilinte, jigniri, lipsuri?
Si nu ma refer la acele femei care "nu au unde sa se duca"...desi imi e greu sa cred ca nu exista o solutie pentru a scapa dintr-un astfel de infern, pentru ca astazi exista atatea centre de zi pentru mama si copil...ma refer la acele persoane care chiar au o posibilitate, chiar au un ajutor din partea parintilor si totusi...nu vor sa renunte la acest mod de "viata" (daca se poate numi viata).
Ma refer strict la cazul pe care eu il cunosc...si care sunt convinsa ca nu e unicul...si in acel caz nu e vorba nici macar de frica, pentru ca am cunoscut si femei care invoca frica...le e frica pentru ca sunt amenintate...dar eu scriu despre cu totul altceva...despre acele femei care spun ca nu pot parasi un barbat pentru ca il iubesc, pentru ca le place sa traiasca asa...(asa insemnand nu doar jigniri, umiliri, batai ci si lipsuri materiale-imbracaminte, hrana- si financiare).
Eu chiar nu pot sa inteleg si repet .... ma refer la cazul pe care eu il vad zi de zi...cum o femeie poate suporta o astfel de viata, cand stie ca oricand parintii ar sustine-o si nu doar ar sustine-o, ci ar si ajuta-o...cum poate sa se intoarca la o viata mizera?
Am ajuns sa cred ca e o obsesie, ca de fapt nu mai este vorba de iubire...din moment ce ai plecat si ai scapat o data din acel infern, ai avut tot ce ti-ai dorit, nu ti-a lipsit afectiune, nu ti-a lipsit nimic din punct de vedere material si financiar, dar te intorci de unde ai plecat...te intorci in infern!!!
Eu chiar nu mai gasesc nici o explicatie plauzibila...

In clipele mele de plictiseala, rataceam pe net, si am gasit cateva "Povesti terapeutice pentru suflet", pe care m-am gandit sa vi le impartasesc. Sper sa va fie de folos.

Dragul meu,

Azi dimineata, cand te-ai trezit din somn, eram langa patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine "Buna dimineata". Dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa...

Am incercat sa-ti atrag atentia cand, grabit, ai deschis usa si ai plecat. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe langa mine grabind pasul, fara sa ma iei in seama...

Mai tarziu, te-am privit duios, cand mergeai preocupat si discutai aprins cu cei cu care te intalneai.

Ah, cat as fi dorit sa schimbi si cu mine cateva cuvinte, dar ai trecut pe langa mine fara sa-mi dai nici o atentie...

Dupa-amiaza, fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri, cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic... Apoi am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis:

"Cu siguranta ma va vedea", dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut...

Seara, la sfarsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gandind ca ma vei privi. Te-am cautat atat de mult cu privirea miilor de stele stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta...

In sfarsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii, ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai adormit...

A ta vesnica prietena, Fericirea

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naste lumina, inima naste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

Barbatul este puternic prin ratiune.
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.

Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia,
Femeia are alegerea.
Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.

Barbatul este un geniu,
Femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
Aspiratia femei este catre virtutea desavarsita.
Gloria creaza tot ce e maret, virtutea creaza tot ce e divin.

Barbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia - o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
Femeia, acolo unde incepe cerul.

As vrea sa poti realiza cat mi-ai schimbat viata si cat m-ai schimbat pe mine...as vrea sa fiu mereu asa cum iti doresti...as vrea sa fiu cea la care ai visat mereu...asa vrea sa fiu pentru totdeauna "iubita ta"...as vrea ca tot ceea ce am visat mereu sa devina realitate...as vrea sa nu ma dezamagesti niciodata!

"Prietenia este întotdeauna o responsabilitate plăcută, niciodată o oportunitate." Khalil Gibran

Pentru a intelege sacrificiul suprem trebuie doar sa fim mai buni,mai iertatori,mai ingaduitori,mai intelepti,mereu cu lumina in suflet,ganduri si simtiri.
Paste fericit tuturor, alaturi de cei dragi!

A mai trecut o zi, a mai trecut o ora, a mai trecut un minut, a mai trecut o secunda; timpul trece, tragandu-ne dupa el, ne ia viata, ne ia copilaria, tineretea, batranetea, ne ia totul...Totul e trecator, totul e muritor, nu are rost, nu are rost sa iti bati capul, nu are rost sa regreti, nu-ti pierde timpul regretand...ridica fruntea si mergi mai departe, salveaza ce mai e de salvat, refa ce poti reface, nu lasa timpul sa treaca fara sa faci un bine, ai grija ce spui, nu te bucura de necazul altuia (si tie ti se poate intampla), nu te bucura k l-ai facut sa planga, nu te bucura k l-ai facut sa sufere...Traim intr-o lume rea, dar asta nu inseamna k si tu trebuie sa fii la fel; nu toti sunt la fel, trebuie doar sa stii cu cine sa te porti urat... Nu trebuie sa te gandesti prea mult la viitor...nu-ti pierde timpul facandu-ti planuri care nu se stie daca se implinesc sau care nu vor iesi asa cum vrei tu si atunci....dezamagit devii...Tot ce trebuie sa faci e sa iti traiesti prezentul, sa stii sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu-ti para rau...sa-ti traiesti viata din plin. Nimeni nu e perfect, daca ai facut vreo greseala, ai grija sa nu o mai faci si incearca sa o indrepti...gandeste inainte sa actionezi. Trebuie in acelasi timp sa fii tare si sa nu cazi prada ispitelor...Tentatiile sunt mari, stim...dar cu putin efort, cu putina vointa si inca putina rabdare totul se rezolva...!!!