"Cuvintele care n-au fost spuse sunt flori ale liniştii!"
Nu sunt adepta tăcerii...cred cu tărie că una din cele mai importante componente ale unei relaţii este comunicarea şi totuşi...există momente când pur şi simplu unele cuvinte nu pot fi rostite...le adun în suflet de-a lungul timpului de teama de a nu fi interpretate greşit, de teama de a nu răni, de teama de a nu pierde persoane importante.
Au existat momente în viaţa mea (momente de furie poate) când am considerat că trebuie să spun tot ce am de spus, că trebuie să îmi exteriorizez anumite sentimente, dar în acelaşi timp, paradoxal poate, mi-am dat seama că anumite cuvinte nu trebuie rostite, anumite gânduri trebuie să rămână doar ale mele, că nu ar avea nici un sens să le spun unor persoane pentru care poate ar fi dureroase, unor persoane care poate nu ar merita să le audă, unor persoane care nu ar putea să le înţeleagă.
Cuvintele pot ucide sau au uneori darul de a înălţa...trebuie să decizi care sunt cuvintele care trebuie să rămână pe veci în sufletul tău!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 august 2010 la 10:07
Am decis :)
15 august 2010 la 10:35
Intradevar, anumite cuvinte trebuie tinute doar pentru noi... trebuie sa ne gandim ce si cum rostim ceva, un singur cuvant poate distruge un suflet
15 august 2010 la 23:24
Cătălina...mă bucur că ai decis...sper că ai luat cea mai bună decizie pentru tine!
15 august 2010 la 23:25
Tlaloc...ai dreptate...asta am vrut să scot în evidenţă...tu m-ai completat excelent! Mulţumesc! Mă bucur că nu sunt singura care gândeşte astfel!