.jpg)
Noaptea...s-a lăsat din nou...ne învăluie din nou...şi din nou m-a găsit singură...singură dar cu tine în gând, în suflet şi în minte...eşti aici chiar dacă nu eşti!
Sper ca această noapte, măcar asta, să ne aducă liniştea, să ne învăluie în tăcere...să ne readucă speranţa în suflet şi zâmbetul pe buze, sclipirea în priviri şi SOARE pe cerul vieţii!
19 iulie 2010 la 12:24
Ce se intampla cu el? E acelasi inger despre care ai mai scris?
19 iulie 2010 la 13:00
eu cred ca noaptea este acel lucru care face trecerea la un nou inceput pentru ca dupa parerea mea fiecare zi ar trebui sa fie un nou inceput uin care s afacem ceva si sa ne bucuram
19 iulie 2010 la 14:11
Cătălina...dacă te referi la cel care nu mai e...nu, nu e el. EL, cel despre care am scris aici e...EL, cel care a apărut, trimis poate de un înger, să îmi fie alături, aici, acum şi poate pentru totdeauna. Şi nu s-a întâmplat nimic cu el...doar că momentan ne despart cam mulţi km dar în curând (aproximativ o lună) sper să reuşesc să ajung la el şi să fie bine, să ne fie bine.
19 iulie 2010 la 14:13
Balauriţa, la fel cred şi eu, aşa cum am mai postat o dată, fiecare zi e un nou început, iar noaptea prevesteşte acest nou început...doar că uneori...ajung să am impresia că unele lucruri nu mai au un sfârşit pt a începe altele...complicată situaţie...dar...toate trec şi vin altele!
20 iulie 2010 la 23:40
Frumoase cuvinte!
21 iulie 2010 la 00:25
Mulţumesc Tlaloc şi bine ai venit în "lumea mea"!